In vremuri de rastriste si de deznadejde in care e greu sa mai speri indreptarea apropiata a lumii in care traiesti, oamenii s-au refugiat in filozofii cu ajutorul carora un putut sa indure raul pamantesc si sa spere intr-o armonie supra-sensibila. Asa au fsot cinicii si scepticii, stoicii pt care omul liber era cel ce se rupea de dorintele lumesti si crestinii pentru care viata era o vale a plangerii si o pregatire pt invierea din “ Cetatea lui Dumnezeu”. In astfel de vremuri cred eu ca se petrece povestea Irinei, o fata crescuta intr-un orfelinat si care, in putina ei viata, a avut parte numai de rau si urat. Cu o admirabila vointa a incercat sa se salveze, sa rupa blestemul care o tinea inlantuita. Cum a facut-o? Mai intai si-a salvat trupul plecand in alta tara unde a putut castiga suficient incat sa aibe un confort minim decentei iar mai apoi, simtindu-si sufletul apasat de mizeria vietii pe care o dusese, a cautat ajutor acolo unde izbavirea parea posibila : intr-o manastire. Ce se petrece de aici incolo ma duce cu gandul la povestea lui Platon in care oamenii traiau intr-o pestera lipsiti de lumina cunoasterii si isi plazmuiau credinte si certitudini dupa imaginile deformate ale unor realitati inaccesibile lor. In felul acesta pacatul celor de la manastire care au incercat sa-i faca bine si au sfarsit prin a-i face rau, nu e unul al relei vointe ci este, cred eu, cel al ignorantei si-al “mintii incuiate”. Seninatatea preotului care , dupa ce irina murise, explica cu elocinta omului-convins ca el nu a incercat sa faca decat bine este exemplara pentru “traitorii din pestera” care reusesc sa-si justifice orice nedreptate sau greaseala slujindu-se de o judecata-scut care-i fereste de remuscari si de greutatea caintei. ( A ridicat-o Dumnezeu sa nu mai greseasca). Altfel spus, cauza ignorantei in acest caz este disimularea nestiintei in spatele unei intelepciuni specioase. Pe de alta parte din toata “scena” lipseste omul providential care aduce lumina cunoasterii in grota si ii conduce pe locuitorii acesteia in afara ei unde sa poata sa traiasca "fara certitudini, dar fara a fi totusi paralizati de ezitari". (
Bertrand Russell)Piesa este un talmes-balmes de adevaruri si iluzii care a provocat atata harababura( mai ceva ca-n Macondo) incat la sfarsitul ei nimeni nu mai stia unde incepe si unde sfarseste realitatea. Regizorul a fsot nevoit sa explice ca "cinematograful" nu este decat o masina de iluzii si ca nu merita aceste descarcari patimase. In urma explicatiei dezamagitoare, multi am socotit ca am fsot victimele unei noi si spectaculoase nazdravanii a tiganilor si am hotarat sa nu mai punem piciorul in teatru.
"Zi-i misel si pace! Asa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbam noi!" (Caragiale )Spovedanie la Tanacu
de Tatiana Niculescu Bran. R: Andrei Serban. Scenografie: Oana Lazar. Cu: Csilla Albert, Richard Balint, Lamia Beligan, lonut Caras, Ramona Dumitrean, Cristian Grosu, Catalin Herlo, Cristina Holtzli, Nicoleta Lefter, Mara Opris, Relu Poalelungi, Andrea Tokai, Florentina Tilea.
Ne-au spus ca daca facem baieti avem 3 zile la Mangalia si-o excursie la Trofeu la Adamclisi. Am auzit ca-i tare frumos si m-am pus pe ganduri...am intrebat ce-i de facut si ne-au sfatuit sa ne culcam pe stanga dupa contact ca partea dreapta a uterului face fete si sa ne rugam contactii- preferabil sotii - sa-si lege testiculul stang ca sa functioneze numa dreptu care da baieti. Ziceau ca nu exista dovezi stiintifice concludente da ca se cerceteaza si ca pana una alta sa incercam asa. Au prins-o pe una tanara cu un intestin de oaie in poseta. Tragea de matz saraca si urla ca-i pentru carnati da i-au spus ca stiu ca-l foloseste ca " teaca prezervativa" si au pus-o sa-l manance. Au vomitat 50% din fete o zeama galbuie- bagasera portocale de dimineata- si dupa ce-au plecat astia cu inspectia au inceput sa patineze nebunele ca la televizor si sa cante " internationala". A fost haiu lumii da tu ce zici, sa incerc?
